princess

saptamana trecuta o masina argintie intra in mine gratios pe pista de bicicleta de pe kiseleff si un sofer obez si plictisit se dadea jos si imi spune simplu ca ii pare rau si ca nu m-a vazut, apoi se urca la volan si pleca. bicicleta princess ramanea latita pe tot trotuarul, cu picioarele rupte, gatul sucit, si multe functii vitale nefunctionale. eu am scapat mai ieftin, cu cateva zgarieturi si o sperietura groaznica. pe princess am parasit-o legata de un pom si am plecat la serviciu. dupa cateva zile, am reusit sa o internez intr-un service de biciclete, unde, astazi, un domn foarte binevoitor, imbracat in halterofil, mi-o restituia in gips, cu bandaje, copci, si ceva stres post-operatoriu.

am pornit usor spre casa, eu ca sa ma invat din nou cu ea, ea ca sa-si recapete reflexele. dupa un drum de cateva zeci de minute pe care m-am bucurat ca un copil mic de printesa recuperata, pe care m-am minunat ce usor si bine merge si ce fericit bate vantul printre spitele ei, am ajuns acasa. aproape.

aproape, pentru ca la colt, dupa ce am asteptat ca semaforul sa se faca verde si m-am angajat, regulamentar, cu masinile, in curba, un atv a aparut fix in fata mea, fix pe contrasens, si in secunda urmatoare, a intrat fix in mine.

era un atv fara numere, iar posesorul avea pielea maslinie, parul pana la umeri, vopsit blond, ochelari negri la ochi (era aproape seara), si un tricou pe care scria gigolo italiano. a plecat inainte sa ma ridic de pe jos.

princess are din nou fracturi, mai ales la picioare, si plange non-stop atunci cand incerc sa o conving sa mearga singura. pe propriile roti...

better than Sade

"Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!"

dEUS:

low

sunt prea multe bloguri cu poze. prea multi oameni care fac poze. low self esteem. depressing.

popular culture

saptamana de cosmar a trecut. bariera legata de masinutza incepe sa cada.  atat timp cat nu te gandesti prea intens la lucruri, ele tind sa se aseze. maine o sa fiu la mare. unde o sa ignor punkerii rockerii manelistii cocalarii si toate categoriile de oameni care fac altora viata mai urata. 

si o sa vad iarasi dEUS, si de data asta o sa imi placa mai mult decat prima data. 

asa :)

deus - popular culture
»

strokes in pieces

nikel eye - brandy of the damned
» 

asta mi-a placut. si imi placuse si ce scosese casablancas pentru converse acum ceva timp, si, bineinteles, all times-urile de la the strokes de acum multi ani sau putini.

karma

toate daciile sunt la fel

astazi a fost o zi cu depresie, dupa realizarea faptului ca toate daciile sunt la fel. pe drumul cu bicicleta spre job, intalnesc multe feluri de masini:
- sunt cele normale, gen skoda, opel etc, care merg cuminte pe sosea, care nu claxoneaza si nu deranjeaza pe nimeni;
- mai sunt decapotabilele care trec pe langa tine mai mult ca o impresie, si lasa un nor de praf in urma si un zgomot infernal;
- mai sunt masinile de teren care ocupa toata soseaua, si uneori chiar si trotuarele cu nesimtirea lor.
- mai sunt motoarele care pleaca pe o roata la semafor, sau scuterele care ma claxoneaza cand ma asez pe transonul lor dintre masini si trotuarul din dreapta
- si apoi sunt daciile. daciile sunt toate la fel, desi vin in mai multe culori. sunt dacii rosii, dacii galbene si (o da) dacii albe. mai sunt si uratele dacii negre sau crem.
dar culoarea este singurul lucru care le deosebeste. pentru ca toate sunt vechi si scartaie, toate scot prea mult fum si prea mult zgomot. si toate au aceiasi oameni la volan si aceiasi oameni pe scaunul din dreapta si aceiasi oameni pe bancheta din spate.
in primul rand, sunt peste 5 oameni intr-o dacie: soferul claxoneaza si baga viteza si fum ca sa ma depaseasca (cu orice m-as deplasa). omul de pe scaunul din dreapta are ochii verzi si spalaciti si e saten si seamana cu soferul. si rade. de fapt toti oamenii din masina seamana intre ei si rad si arata cu degetul. omul de pe scaunul din dreapta aplauda cand soferul ma depaseste si-mi striga: "se invarte roata" sau, ca variatie, "se invarte lantul". cei trei - patru oameni de pe bancheta din spate scot capul pe geam si striga diverse lucruri in timp ce rad satisfacuti la mine.
intr-un final, masina dispare dupa un semafor la care eu ma opresc. dar, dintr-o data, apare din nou, din spate: sunt exact aceiasi oameni, au aceleasi fete, aceleasi voci si aceleasi gesturi, si e chiar aceeasi masina.
doar culoarea difera.

chimie

Um om suparat este mai greu. Fizic. Am avut revelatia asta azi, cand mergeam pe bicicleta spre serviciu si, dintr-o data, mi-am dat seama ca mi-e mult mai greu sa pedalez si ca ma simt mult mai grea si mai apasatoare pe cele doua roti. Ar fi posibil ca, printr-un proces chimic nedescoperit inca, greutatea care ne apasa pe suflet atunci cand suntem tristi, sa se traduca si in greutate fizica, care sa ne faca mai greoaie actiunile si sa ne impiedice sa uitam cauza supararii?

cronicile pisicii

vis

am visat ca in parcul herastrau erau multi oameni, dar toti erau pitici. si toti se plimbau prin parc pe role sau pe biciclete, toti cu aceeasi viteza, ca pe un lac mare unde oamenii patineaza pe gheata. o mare de oameni care urmau acelasi flow, pe role, biciclete, skate-uri. in final toti se topeau in ei insisi si se transformau intr-o pasta omogena care se invartea lent in cerc. pana la urma, nu mai stiu daca erau toti pitici. poate eram eu gigant. si nici nu mai stiu daca am visat sau mi-am imaginat. diferenta e oricum infima.