toate daciile sunt la fel

astazi a fost o zi cu depresie, dupa realizarea faptului ca toate daciile sunt la fel. pe drumul cu bicicleta spre job, intalnesc multe feluri de masini:
- sunt cele normale, gen skoda, opel etc, care merg cuminte pe sosea, care nu claxoneaza si nu deranjeaza pe nimeni;
- mai sunt decapotabilele care trec pe langa tine mai mult ca o impresie, si lasa un nor de praf in urma si un zgomot infernal;
- mai sunt masinile de teren care ocupa toata soseaua, si uneori chiar si trotuarele cu nesimtirea lor.
- mai sunt motoarele care pleaca pe o roata la semafor, sau scuterele care ma claxoneaza cand ma asez pe transonul lor dintre masini si trotuarul din dreapta
- si apoi sunt daciile. daciile sunt toate la fel, desi vin in mai multe culori. sunt dacii rosii, dacii galbene si (o da) dacii albe. mai sunt si uratele dacii negre sau crem.
dar culoarea este singurul lucru care le deosebeste. pentru ca toate sunt vechi si scartaie, toate scot prea mult fum si prea mult zgomot. si toate au aceiasi oameni la volan si aceiasi oameni pe scaunul din dreapta si aceiasi oameni pe bancheta din spate.
in primul rand, sunt peste 5 oameni intr-o dacie: soferul claxoneaza si baga viteza si fum ca sa ma depaseasca (cu orice m-as deplasa). omul de pe scaunul din dreapta are ochii verzi si spalaciti si e saten si seamana cu soferul. si rade. de fapt toti oamenii din masina seamana intre ei si rad si arata cu degetul. omul de pe scaunul din dreapta aplauda cand soferul ma depaseste si-mi striga: "se invarte roata" sau, ca variatie, "se invarte lantul". cei trei - patru oameni de pe bancheta din spate scot capul pe geam si striga diverse lucruri in timp ce rad satisfacuti la mine.
intr-un final, masina dispare dupa un semafor la care eu ma opresc. dar, dintr-o data, apare din nou, din spate: sunt exact aceiasi oameni, au aceleasi fete, aceleasi voci si aceleasi gesturi, si e chiar aceeasi masina.
doar culoarea difera.