aseara am vazut reconstruction a doua oara. mi-a placut mai mult decat prima oara, si daca n-as fi la serviciu acum, l-as vedea si a treia oara. imi place cum vorbesc personajele. asta nu inseamna neaparat ca imi place limba daneza, ci mai degraba felul in care articuleaza cuvintele si cum le pronunta, ca si cum fiecare cuvant ar fi cel mai important cuvant, ultimul de pe lume.
si daaa ce mult mi-a placut melodia.
...
"That's how it always ends. A bit of magic, a bit of smoke. Something floating.
But it doesn't work without the necessary push. A bit of laughter, a man... a beautiful woman and love. Let's start over. At the beginning, it was man alone.
No, he's not alone. Yet".
daca nu as fi la job, acum as fi acasa si m-as uita la film sau as citi. ma intreb cat de sick e atitudinea asta. oare ce viata mai ramane pentru mine, daca elimin toate vietile pe care le urmaresc sau le descopar in alti oameni, reali sau fictivi? niciuna? hmmm m m m
e ciudat ca abia dupa ce am scris postul asta mi-am adus aminte ca mai scrisesem odata aici despre el. pf.
No comments:
Post a Comment