am descoperit This American Life acum un an sau acum mai mult de un an, si de atunci tot ascult episoade intr-o ordine nedefinita, cu pauze mai lungi sau mai scurte, dar fara sa pierd continuitatea. pana acum ma atrasese foarte tare felul in care se povesteste, vocea, vocile, inflexiunile, rasul, muzica. mi se parea ca povestile pe care le ascult sunt spuse de cineva care zambeste non stop.
aseara am vazut pentru prima oara versiunea tv a emisiunii. nu stiu de ce n-am facut asta pana acum. m-a mirat foarte tare faptul ca gazda, ira glass, arata la fel cum vorbeste. nu stiu sa-l descriu mai bine decat s-a descris singur in ultimul episod din This American Life, cand incerca sa faca portretul unui alt povestitor, dar care mi s-a parut ca seamana cu el mai mult decat cu oricine: "there's something in his set of stories that when you put them all together, somehow they seem to be telling one long story in a really nice way".
No comments:
Post a Comment