teleportarea

viata mea se imparte in zilele cu semafoare rosii si zile cu semafoare verzi. asta a fost a doua zi consecutiva cu semafoare rosii. toate, s-au vorbit de dimineata, inainte sa ies din casa, m-au pandit si s-au inrosit instantaneu cand m-au vazut.

pe drumul spre casa, care traverseaza tot bucurestiul, cu un vant care mi-au dat impresia ca nu merg pe drum drept ci urc cel mai abrupt deal din bucuresti, sub amenintarea ploii si a furtunii, cu o bicicleta care scartaia si plangea din toate oasele, si cu multe masini care tipau nemultumite la mine, am spus totusi nu metroului. pentru mine, probabil unicul mijloc de transport pe care il voi prefera vreodata bicicletei va fi teleportarea.